Africa este al doilea continent din lume în ceea ce priveşte suprafaţa şi numărul locuitorilor, primul loc fiind ocupat de Asia. Acoperind 6% din suprafaţa Terrei şi 20,4% din uscat, acest teritoriu este locuit de cca. 1 miliard de indivizi (14,8% din totalul omenirii).
Continentul este înconjurat de mări şi oceane astfel: Marea Mediterană în N, Canalul de Suez şi Marea Roşie la N-E, Oceanul Indian în S-E iar Oceanul Atlantic în V .
Faptul că în estul Africii au luat naştere primele specii de hominide şi înaintaşii lor i-a determinat pe oamenii de ştiinţă să numească acest continent „Leagănul Omenirii”. În urmă cu cca. 8 milioane de ani clima Africii a intrat într-o schimbare care avea să afecteze într-un mod deosebit apariţia noastră ca specie: ciocnirea subcontinentului Indian cu Asia. Odată cu ridicarea munţilor Himalaya şi formarea musonilor, curenţii de aer ajunşi în Africa erau din ce în ce mai uscaţi, clima şi nivelului de precipitaţii schimbându-se.
Pădurile au început să lase locul savanei, iar apariţia Marelui Rift African a separat zona de est a continentului de rest, primatele antropoide din această zonă fiind puse în faţa unei singure opţiuni – extincţia ori adaptarea la mediu. Una dintre primele adaptări pare a fi mersul biped, fapt care le-a lărgit orizontul, uşurându-le sarcina de a identifica hrana ori prădătorii şi le-a eliberat membrele superioare în scopul de a transporta hrana. Aceste antropoide au evoluat în timp purtând diverse denumiri: Sahelanthropus tchadensis, Kenyanthropus platyops, Australopithecus africanus şi afarensis, Paranthropus aethiopicus, robustus şi boisei, Homo habilis, rudophensis, ergaster, erectus, antecessor, heidelbergensis şi sapiens. O descendenţă foarte clară a omului modern nu este posibilă, ea putând fi doar intuită. Schimbarea dietei din preponderent vegetală în una omnivoră bazată pe carne a oferit creierului nutrienţii şi proteinele necesare dezvoltării acestui organ, iar descoperirea focului, pe lângă uzul său practic, a ajutat indirect la amplificarea cutiei craniene. Hrana descompusă parţial de energia calorică a plasmei era mai uşor de ingerat, muşchii masticatori şi aparatul bucal reducându-şi dimensiunile, eliberând astfel neuro-craniul.
Dimensiunile enorme din punct de vedere anatomic ale creierului uman ar putea avea legătură cu inteligenţa superioară a omului, însă numeroşi cercetători susţin că această complexitate nu are nici pe departe legătură cu supravieţuirea în sensul adaptării la mediu. Deşi omenirea a excelat din acest punct de vedere, putem considera că inovaţia tehnologică este doar o latură secundară abordată. Principalul scop este unul sexual, specia umană dezvoltând două căi de a-şi perpetua genele. Modul clasic – cel mai des întâlnit în natură – este acela al superiorităţii genetice a individului, în timp ce a doua cale este aceea a inteligenţei, un individ superior din acest punct de vedere având cel puţin aceleaşi şanse de supravieţuire, transmitând urmaşilor calităţile sale. Tocmai acest aspect sexual a dezvoltat o calitate specifică acestei specii – creativitatea. Dorinţa individului de a-şi spori atractivitatea l-a determinat de-a lungul istoriei să îşi completeze calităţile fizice native cu anumite artificii de ordin artistic. Se poate afirma fără teamă că arta corporală a apărut şi din acest motiv, coafurile şi veşmintele ajungând în timp să deţină acelaşi rol, odată cu acoperirea trupului din motive climatice.
Continentul este înconjurat de mări şi oceane astfel: Marea Mediterană în N, Canalul de Suez şi Marea Roşie la N-E, Oceanul Indian în S-E iar Oceanul Atlantic în V .
Faptul că în estul Africii au luat naştere primele specii de hominide şi înaintaşii lor i-a determinat pe oamenii de ştiinţă să numească acest continent „Leagănul Omenirii”. În urmă cu cca. 8 milioane de ani clima Africii a intrat într-o schimbare care avea să afecteze într-un mod deosebit apariţia noastră ca specie: ciocnirea subcontinentului Indian cu Asia. Odată cu ridicarea munţilor Himalaya şi formarea musonilor, curenţii de aer ajunşi în Africa erau din ce în ce mai uscaţi, clima şi nivelului de precipitaţii schimbându-se.
Pădurile au început să lase locul savanei, iar apariţia Marelui Rift African a separat zona de est a continentului de rest, primatele antropoide din această zonă fiind puse în faţa unei singure opţiuni – extincţia ori adaptarea la mediu. Una dintre primele adaptări pare a fi mersul biped, fapt care le-a lărgit orizontul, uşurându-le sarcina de a identifica hrana ori prădătorii şi le-a eliberat membrele superioare în scopul de a transporta hrana. Aceste antropoide au evoluat în timp purtând diverse denumiri: Sahelanthropus tchadensis, Kenyanthropus platyops, Australopithecus africanus şi afarensis, Paranthropus aethiopicus, robustus şi boisei, Homo habilis, rudophensis, ergaster, erectus, antecessor, heidelbergensis şi sapiens. O descendenţă foarte clară a omului modern nu este posibilă, ea putând fi doar intuită. Schimbarea dietei din preponderent vegetală în una omnivoră bazată pe carne a oferit creierului nutrienţii şi proteinele necesare dezvoltării acestui organ, iar descoperirea focului, pe lângă uzul său practic, a ajutat indirect la amplificarea cutiei craniene. Hrana descompusă parţial de energia calorică a plasmei era mai uşor de ingerat, muşchii masticatori şi aparatul bucal reducându-şi dimensiunile, eliberând astfel neuro-craniul.
Dimensiunile enorme din punct de vedere anatomic ale creierului uman ar putea avea legătură cu inteligenţa superioară a omului, însă numeroşi cercetători susţin că această complexitate nu are nici pe departe legătură cu supravieţuirea în sensul adaptării la mediu. Deşi omenirea a excelat din acest punct de vedere, putem considera că inovaţia tehnologică este doar o latură secundară abordată. Principalul scop este unul sexual, specia umană dezvoltând două căi de a-şi perpetua genele. Modul clasic – cel mai des întâlnit în natură – este acela al superiorităţii genetice a individului, în timp ce a doua cale este aceea a inteligenţei, un individ superior din acest punct de vedere având cel puţin aceleaşi şanse de supravieţuire, transmitând urmaşilor calităţile sale. Tocmai acest aspect sexual a dezvoltat o calitate specifică acestei specii – creativitatea. Dorinţa individului de a-şi spori atractivitatea l-a determinat de-a lungul istoriei să îşi completeze calităţile fizice native cu anumite artificii de ordin artistic. Se poate afirma fără teamă că arta corporală a apărut şi din acest motiv, coafurile şi veşmintele ajungând în timp să deţină acelaşi rol, odată cu acoperirea trupului din motive climatice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu