Madagascar

Aşezare geografică

Insula Madagascar se află în Oceanul Indian, la numai 460 km de continentul African, fiind a 40-a insulă din lume ca mărime (587,000 km²).
Madagascarul a fost în trecut parte din estul continentului planetar Gondwana, desprinzându-se de Africa în urmă cu cca. 160 de milioane de ani, şi s-a format odată cu migrarea subcontinentului Indian în urmă cu 80-100 milioane de ani.
Fauna şi flora acestei insule reprezintă cca. 5% din totalul patrimoniului planetar, multe dintre acestea fiind endemice, printre care lemurienii (specie primitivă de primate) şi fossa (Cryptoprocta ferox- carnivor de talie mică înrudit cu mangusta) .

Caracteristici culturale

În ceea ce priveşte populaţia băştinaşă a insulei Madagascar s-ar fi cuvenit un spaţiu mult mai amplu având în vedere originea ei. Deşi distanţa dintre continent şi această insulă este de numai 460 km, coloniştii africani au ajuns în aceeaşi perioadă cu cei veniţi din Asia de S-E. În mod ciudat, descoperirile arheologice îi identifică pe aceşti austronezieni cu locuitorii insulelor Borneo ori Celebes.
Se pare că între anii 200 şi 500 e.n. Canalul Mozambic a fost străbătut de triburi Bantu care s-au mixat în timp cu austronezienii, populaţia Mikea stabilindu-se în sud-vestul Madagascarului.

În anul 1629, căpitanul unei corăbii europene menţionează obiceiul băştinaşilor din Madagascar de a se tatua. Modelele reprezentau cruci şi au constituit un adevărat şoc pentru misionarii iezuiţi, schimbarea sensului simbolului păgân fiind doar o chestiune de timp. Probabil acesta e motivul pentru care, deşi jumătate din populaţia insulei este creştină, tradiţia a supravieţuit până recent spre deoasebire de alte populaţii primitive covertite.
Băştinaşii preferau tatuajul scarificării, numele acestuia fiind „tombokalana” ceea ce se traduce prin „a marca”. Uneltele necesare erau alcătuite din spini de cactus, iar pigmentul consta din cenuşă diluată cu apă şi seva unor plante.
Triburile care practicau această artă erau Antandroy, Sakalava, Mahafaly, Antanosy, Baraşi Tanala, în cadrul cărora bărbaţii aveau tatuate pe chip una ori mai multe linii ce înconjurau fruntea ori unghiuri orientate diferit pe pleoape, iar pieptul şi încheieturile mâinilor femeilor erau decorate cu modele complexe. 
Tatuajele erau caracterizate de asimetrie, mai ales în cazul bărbaţilor, în cadrul tribului Sakalava aceştia decorându-şi fiecare obraz în mod diferit.
Din nefericire, timpul a şters importanţa spirituală a tatuajului din Madagascar, acum având numai un scop pur decorativ. Desigur, această motivaţie exista şi în trecut, în cadrul tribului Tanala numai femeile având tatuaje în zona lombară, rolul acestora fiind sporirea gracilităţii, în timp ce femeile Sakalava aveau tatuat între sâni un model solar ce avea rolul de a creşte performanţele sexuale ale acestora.
De asemenea, femeile obişnuiau să îşi tatueze pe braţe numele partenerilor de viaţă. 
În Madagascar exista şi un tatuaj punitiv aplicat hoţilor de vite, animale deosebit de apreciate. Acesta avea o formă asemănătoare unui disc solar. Exista credinţa conform căreia tatuajul începea să strălucească atunci când hoţul va încerca să recidiveze, avertizându-i pe cei din jur cu privire la intenţiile infractorului. Acelaşi model era aplicat şi pe pielea ucigaşilor sau a acelora care îşi arogau în mod fraudulos titlul de vrăjitor.
Deşi în anii ’50 încă mai puteau fi întâlnite multe persoane tatuate, acest obicei a fost marginalizat în ultima jumătate a secolului XX .